Recenzie de carte: Curajul de a fi – Paul Tillich
Despre ”Curajul de a fi”, o carte pe care am descoperit-o cu mulți ani în urmă, pot spune că demonstrează strălucit că teologia, filosofia și psihologia nu se exclud reciproc, ci conlucrează la deslușirea, conceptualizarea și conștientizarea unor probleme specifice omului.
Puţine concepte se dovedesc a fi atât de folositoare pentru analiza situaţiei umane. Curajul este o realitate etică, dar își are rădăcina în întreaga existenţă umană şi până la urmă în structura fiinţei însăşi. Acesta trebuie să fie considerat mai întâi din punct de vedere ontologic pentru a putea mai apoi să fie înţeles din punct de vedere etic. Acest lucru devine evident într-una din cele mai vechi discuţii filosofice despre curaj, în dialogul Lachis al lui Platon.
Pe parcursul dialogului sunt respinse câteva definiţii preliminare. Apoi, Nikias, binecunoscutul general, încearcă din nou. Ca lider militar, Nikias, ar trebui să ştie ce este curajul şi ar trebui să îl poată defini. Însă definiţia lui, ca şi a celorlalţi, se dovedeşte a fi nepotrivită. Dacă, aşa cum afirmă el, curajul este cunoaşterea „lucrului de care să te terni şi a ceea ce să cutezi”, atunci întrebarea tinde să devină universală, deoarece pentru a i se putea răspunde ar trebui să avem „cunoaşterea a tot ceea ce este bun sau rău în toate împrejurările”. Această definiţie contrazice afirmaţia precedentă, şi anume, că dârzenia este doar o parte a virtuţii. „Astfel, conchide Socrate, am ratat să descoperim ce este curajul cu adevărat”.
Curajul de a fi este o expresie a credinţei, iar ceea ce înseamnă „credinţă”, trebuie înţeles prin curajul de a fi. Am definit curajul ca auto-afirmarea fiintei în pofida ne-fiintei. Puterea acestei afirmări de sine este puterea fiinţei care este afectivă în fiecare act de curaj. Credinţa este experienţa acestei puteri.
CURAJUL DE A FI – O CHEIE CĂTRE A FIINŢA ÎN SINE
Curajul de a fi în toate formele sale are, prin sine însuşi, un caracter revelator. Acesta ne arată natura fiinţei, arată că auto-afirmarea fiinţei este o afirmare ce depăşeşte negarea.
Titlul acestei cărţi, ”Curajul de a fi”, reuneşte ambele sensuri ale conceptului de curaj, cel etic şi cel ontologic. Curajul ca act uman, ca problemă de evaluat, este un concept etic. Curajul ca auto-afirmare universală şi esentială a fiintei unui individ este un concept ontologic. Curajul de a fi este actul etic în care omul îşi afirmă propria lui fiinţă în pofida acelor elemente ale existenţei sale care se află în conflict cu propria lui auto-afirmare.
Afirmarea fiinţei esenţiale proprii în pofida dorinţelor angoasei creează bucurie. Lucillus este sfătuit de către Seneca să facă din aceasta preocuparea sa, şi anume, „să înveţe cum să simtă bucuria și să exerseze curajul.” Acesta nu se referă la bucuria dorintelor împlinite, ci la bucuria sufletului, ”cea ridicată deasupra fiecărei circumstanţe.” Bucuria însoţeşte auto-afirmarea fiinţei noastre esenţiale în pofida inhibiţiilor care vin de la elementele accidentale din noi. Bucuria este expresia emoţională a curajosului „Da” faţă de adevărata fiinţă proprie.
