Revelații noetice
Măsor spațiul în particule infinite de timp, călăuzindu-mi imaginația într-un constructivism relativ. Îmi las gândurile pradă unui homo faber care tinde să mă acapareze. Mă mișc simultan în direcții opuse spre a descoperii cognitivul, raționalul, sistemul. Existența mea se conjugă cu homo socius sperând să găsească pluralul unei existențe bidimensionale. Caut, găsesc, descopăr și înțeleg că trebuie să iubesc ce-n fine am descoperit. Dar, dacă bat la poarta existenței mele cine-mi va deschide? Mă uit...