Nici un om nu este o insulă

Motto:  Nici un om nu e o insulă,

               Nu e un tot complet în el insuși.

               Fiecare om e o parte din continent,

               o parte din întreg […]

               (John Donne, Meditatia XVII, 1623)

 

             Meditația lui John Donne este o pledoarie pentru întâlnirea omului în OM. Prietenia este o întâlnire miraculoasă! Te întâlnești și începi să locuiești în celălalt. Prietenia nu este un dor, este o prezență, spunea Nichita. Cred că aceste cuvinte definesc cel mai bine legătura, relația. Anvergura relației ține, cred, de cât de mult reușim să transpunem dorul în prezență. Prietenia este împărtășire, este ”eu și tu, prietenul(a) meu(a)”, este acel ”noi” care, în timp, se desăvârșește, este un întreg care te rotunjeste, te construiește.

                 Prietenia este arcul peste timp care îți amprentează memoria afectivă. Prietenia presupune cunoaștere și nu cunoaştem decât ceea ce îmblânzim, iar pentru asta devenim responsabili. Nu ai cum să îl divizi pe celalalt pentru a-l cunoaște, să-l descompui în părți componente, să-l diseci. În prietenie, important este întregul. „Ce aş căuta în templul unui zeu care s-ar preocupa de înălţimea sau proporţiile credincioşilor săi, sau în casa unui prieten care nu mi-ar accepta cârjele şi m-ar pune să dansez pentru a mă judeca? Nu am ce face cu prietenul care nu mă cunoaşte şi-mi cere explicaţii.” (Antoine de Saint Exupery).

              Prietenia este acceptare, înțelegere, ascultare, este loialitate, încredere, compatibilitate, onestitate, este bucuria poveștilor și a lucrurilor mărunte, este insula în care îți poți odihni sufletul în vremuri învolburate. Prietenii sunt cei cu care împărtășesti valori, interese sau preocupări comune, pentru că abia atunci te întălnești în celălalt și începi să viețuiești în prietenie. Cred că o prietenie te inspiră, te ajută să crești, să devii o versiune mai bună a ta și pentru asta, este important s-o hranim, s-o cultivăm, s-o amplificăm, s-o însuflețim. Prietenia este ca un foc, pe care, dacă nu îl întreții, se stinge. Însuflețirea presupune prezență, iar prietenul este un suflet însoțitor. Când îți este dor de prietenie, îți este dor de prezență, de timp împreună, de încredințarea nimicurilor de peste zi, de vorbitul despre câte-n lună și-n stele și de toate câte se pot face în prietenie.

         „Moartea oricărui om mă împuținează, pentru că sunt implicat în omenire”, spune Donne. Da, într-adevăr, dispariția/transformarea/pierderea/înstrăinarea/neprezența unei prietenii, te împuținează, pentru că ești parte din întreg, parte din continentul prieteniei. Suntem un tot prin noi înșine, dar împărtășirea prin relație, fie ea de prietenie sau de iubire, te împlinește, te completează, te bucură, pentru că lucrurile cu adevărat importante nu pot fi descoperite decât cu inima.