Georgiana Corcaci | Civilizația spectacolului sau cultura Like-ului
51133
single,single-post,postid-51133,single-format-standard,eltd-core-1.0.3,ajax_fade,page_not_loaded,boxed,borderland-ver-1.6, vertical_menu_with_scroll,smooth_scroll,,grid_1300,wpb-js-composer js-comp-ver-4.9.1,vc_responsive
 

Civilizația spectacolului sau cultura Like-ului

        Ce înseamnă „Civilizația spectacolului”, întreabă Mario V. Llosa, în cartea cu același nume? „Civilizația unei lumi în care primul loc pe scara valorilor îl ocupă divertismentul și în care a te distra, a scăpa de plictiseală, e pasiunea generală. Acest ideal de viață e perfect legitim, desigur. Numai un puritan fanatic le-ar putea reproșa membrilor unei societăți că vor să dea puțină culoare, amuzament, umor și distracție unor vieți închistate de obicei într-o rutină deprimantă și, uneori, abrutizantă. Dar, să faci din tendința naturală de a te simți bine o valoare supremă are consecințe neașteptate: banalizarea culturii, generalizarea frivolității și, în sectorul informativ, proliferarea unui jurnalism iresponsabil dedicat bârfelor și scandalului.”

           A scăpa de plictiseală, a evita ceea ce deranjează și neliniștește, a început să fie un imperativ al generațiilor, ceea ce Ortega y Gasset numea ”spiritul timpului nostru”. Cantitatea în defavoarea calității.  Spiritul timpului nostru baleiază grațios între light și like! Pe unde te întorci, dai de cinematografie light, literatură light, artă light, mâncare light, sex light. Pare că mintea și corpul nostru nu mai digeră ce este greu, analitic, profund, ceea ce necesită efort intelectual susținut și gândire critică, implicare, asumare și responsabilitate. ”Cultura” s-a mutat pe FB, unde împărat în țara nimănui este like-ul.

         Nu cred că suntem departe de lumea distopică creată în serialul ”Black mirror”, un serial briliant, despre tehnologiile moderne și comportamentul uman. Episodul ”Nosedive” tratează subiectul ratingului pe rețelele de socializare. Totul se învârte în jurul acestui rating: din cauza sau datorită lui poți pierde relații sociale, casa, jobul sau, dimpotrivă, le poți câștiga. Oamenii schimbă replici sterile, apoi îndreaptă telefonul unii spre ceilalți în același timp și își dau stele. Toți zâmbesc artificial, sunt siropos de amabili, trăiesc într-o lume lipsită de consistență în care importantă este doar imaginea. Orice poză cu copilul, animalul de companie, cafeaua, poate da naștere unei adevarate drame, dacă nu obține ratingul mult așteptat. Este o lume relativă, bulversant de inumană, în care oricine poate deveni un paria dacă nu mai corespunde standardelor sociale.

            Există o ”disperare” în a ne expune viața în cele mai insignifiante detalii, facem din orice ultrabanalitate ceva de importanță capitală, ne hrănim narcisismul cu like-urile, reacțiile și comentariile pe care le primim la postări. Ne îndreptăm spre o civilizație a banalității, a frivolității, o lume unde forma contează mai mult decât conținutul, aparența mai mult decât esența. Frivolitatea este explicată prin neseriozitate, ușurătate, lipsa de substanță. În civilizația spectacolului, efemerul ajunge să aibă greutate, iar ușurătatea ființei, nu mai este deloc insuportabilă, așa cum spunea Kundera, dimpotrivă, este un canon al timpului nostru.

          ”Valoarea supremă este acum să distrezi și să te distrezi, lasând deoparte orice altă formă de cunoaștere și orice ideal. Oamenii răsfoiesc ziarul, se duc la cinematograf, deschid televizorul sau cumpară o carte ca să se simta bine, în sensul cel mai simplu al cuvântului, nu ca să-și bată capul cu griji, probleme, îndoieli. Totul pentru a fi distras, pentru a uita de lucrurile serioase, profunde, neliniștitoare, dificile și a se abandona unei distracții ușoare, agreabile, superficiale, vesele și stupide, pur și simplu. Și exista oare ceva mai distractiv decât să tragi cu ochiul la intimitatea aproapelui?”

         Da, cu siguranță! Atât timp cât mai există oameni pentru care ușurătatea ființei este chiar insuportabilă, vremea distopiei n-a sosit încă. Așa cum spunea Andrei Pleșu ”șarpanta lumii încă rezistă.”

Georgiana Corcaci
Niciun comentariu

Publicați un comentariu